Gemenii interiori...

Ţi-e ochiul onix
Şi privirea gheaţă
Oh,umbra geamănului meu!
Un cactus înfloreşte-acum în ceaţă
Din noapte,zi,
din bine şi din rău
Când învelesc cu lumea vina
Şi îndoiala sacrificiului etern
Ţâşnesc din gura haosului
Chipuri ce n-au formă
Dar văd şi mâini ce se cuprind fratern.
Şi tu zâmbeşti captiv
Între un cer şi un pământ
Glumind cu viaţa,moartea,
dragostea şi ura
Oh,umbra geamănului ce-şi aşteaptă lovitura!
Carnal mă bântuie ideea sufletului tău.
Mi-e fruntea marmură
Şi gura sânge
Ne stă legată pasărea de gât.
Şi nu ne iartă
Nu ne plânge
Întreabă rece,fără de cuvânt:
Ce-ar fi lumina fără bezna ce săruţi?
Tu,umbra geamănului purtator de vânt...