Nu ştiu!

Eu stau în cumpănă.

Tu ce ai face

dacă în poartă astăzi ar lovi?

Un dor sălbatic,

Nostalgia

şi aburul de la cafelele pustii.

Eu stau nocturn

nepăsător

apatic

Cu sufletul eratic

Pe un rug încins

Şi mă întreb ce oare am să spun

Când am să te-ntâlnesc din nou

peste decenii roase

de molia urâtului solemn şi neînvins.

N-am să privesc

Nici n-am să-mi amintesc de tine

Mi-e amintirea grizonată în şuviţa ei

Am să mă uit mereu prin degetele inelare

lungi şi fine

Şi am să trag de ziua ce se clatină în bine

efemer...

Nu ştiu!