Bună dimineaţa iar a dat cafeaua-n foc
Aurora îl loveşte-n creştet pe bătrânul bloc
Ceasul sună până răguşteşte singuratic
Spune ce gândeşte intonat şi democratic
Ochii nu mijesc aşa cum fac poetic zorii
Iar ai ars o noapte albă tot scriind memorii
Fumul de ţigară baletează-n cercuri indiene
Trece timpul fluturând ispititor şi cu necaz din gene
Bună dimineaţa,ai uitat să te trezeşti
Nu mi-ai spus că nu poţi să o părăseşti
Vezi ce vrei numai în alb şi-n negru
Dar nu ştii că griul e şi el integru
Pe curând,mă duc şi plec departe
Nu-i de mine pe planeta marte
Tu trăieşti după tiparul tău îngândurat
Eu nu înţeleg cuvintele decât în sensul figurat
Stai!nu vreau să fiu ţinută-n loc
Nu eşti cheie şi eu nu-s breloc
E ridicol să ne târguim acum
N-ai să-mi fi o piatră-n drum.
Te iubesc!Ce vorbe sunătoare...
Au ajuns mereu s-atârne în spânzurătoare
Ia bricheta,e în coşul împletit şi vechi
Dă-ne foc cum fac atâtea tinere perechi
A căzut iar soarele,să ai o noapte bună
De acum nu mai există împreună
Am plecat din lumea ta cu nori şi stele moarte
Am să-ţi scriu,urmează într-o zi a doua parte...
