24...

Imi rasfoieste cartea ce tin in mana o adiere de mai si trec fara sa stiu la pagina 24...mai las in urma o litera,un dor,o iubire,o nota dintr-o melodie necoapta si mai imbatranesc putin,dar ma si nasc din nou cu patimas entuziasm,cu fericirea pe-o coarda de chitara si-un murmur pe buze de cireasa.Sunt trista si bucuroasa,prietena si straina,sunt o frantura din ce-am fost si nu mai pot sa fiu si-o pata in calendar,sunt trecut,prezent si viitor si vreau sa-mi pun o dorinta ce nimeni sa n-o afle.

Gustul pacatului...

Rugina...mi-e trupul un fier invechit si praful pluteste incarcat,greu,si ma gatuie apasator furandu-mi suflarea si odata cu ea iluzia trufiei cade de pe soclu...gandul e in bezna si se tanguieste cu bocetul ce-l duce cu lene pe ultimul drum.O luna sangerie ranjeste din spatele draperiei groase,roasa de molia invidiei,bombanindu-si incantatiile de vrajitoare,iar noaptea cu colti ascutiti si otravitori se infige cu desfranare in artera ce uita sa mai pulseze sangele ce-si asteapta decesul.Cu furie lacoma securea calaului sfasie ce-a mai ramas din mine si ma intreb cu rece infrigurare dac-am murit.

Tacere si sange metalic,ranjet demonic si foc!

Si vad umbra neagra a sufletului stins pe tavan deasupra capului meu ce nu mai e decat o insiruire de amintiri spasite,o vad chiar daca pleoapele imi ineaca ochii,o vad cum ranjeste si se holbeaza la mine facandu-se din ce in ce mai mare,mai grozava,mai plina de cruzime,vrand parca sa inghita totul:orice speranta,linistea si timpul si ce-a mai ramas din viata,macinandu-le in rasnita uitarii ce casca intocmai ca un cancer bolnav de venin.

Nu pot sa  ma misc si trupul mi-e ruginit in sicriul ce-mi serveste drept pat,o simt cum vine,cum se apropie,cum cade peste mine,grea ca pamantul in care ma intorc,o simt cum ma strange in imbratisarea-i hidoasa,cum ghearele ei sapa spre inima ce-si da ultima suflare si se preface in hoit si cum timpanele imi sunt impunse de-un scartait asurzitor:ascutit si lugubru ce leganat de ecoul gropii in care sunt coborata intreba mereu:"Care-i gustul pacatului tau?"

Un,doi,trei...

Ai uitat?te-am exilat pe-un şevalet

În ritmul brizei unui clarinet

Cortina a căzut cu-aplauze pe-o carte

Antagonistul ce ascunzi sub piele vine din antichitate

Un,doi,trei,repetă ameţită şoapta

Iar s-a dărâmat sub tocurile mele treapta

Şi-n spatele măştii se-ascunde cochet

Aceeaşi Carmen cu pecetea lui Bizet

Nu-mi spune!ai pe buze gelozie

Să săvârşim naiv,cu uşa-nchisă,o fantezie

S-aprindem îndărătul baldachinului scânteia încă vie

Şi să uităm că dragostea provoacă adesea anemie

Să înecăm păcatu-n cupa plină ochi cu vin

Cu febră-n pleoape şi gust de venin