Între 9 ore.

Mai beau cafea doar când îmi amintesc de tine

Şi mă îmbrac cu fumul de ţigară

mai greu

mai sufocant

mai mentolat

Îţi sorb clocotitor sărutul

Nu mă pot abţine

Şi-amestec zahărul promisiunii

Ce s-a dus la fund

Cu zaţul nopţilor fugare

Aş vrea din 9 ore un minut să fac

Să terminăm cu-atâta depărtare

Nu vreau să intru încălţată-n viaţa ta

Nici să îţi fur secretele trecute

Aş vrea s-o-mpart cu tine pe a mea

Dulceag

Amar

Neliniştit

Cu mângâieri de nimeni azi ştiute

Şi-apoi să te întreb zâmbind

dacă mă simţi când mă gândesc la tine?

Nu ştiu cum ochii altora te văd

Dar ochii mei sunt plini de melodia ta,străine!

Urmele nopţilor mele lungi

Şi rămâneam aşa

Aflându-mă prin tine

Prin ochii migdalaţi

Prin mâinile ce prevesteau suspine

Mustea imboldul năucit

Când ne zâmbeam contagios

Cu gura împlinită-ntr-un ciorchine.

Furtiv___m-apropiam

cu dor

cu drag

muşcând din plin esenţa

Mă gâdila sărat marea din noi

şi nu-şi uita cadenţa

îmi înşirai valuri ducând

din calm în vânt suflarea

şi înfloreau boboci curgând

şi iar minţeam culoarea.

Ce adevăr?

Ce întrebări?

Şi  ce răspunsuri?

Fără-amânări şi ezitări

Un pumn de treze pulsuri

Cârcei în tălpi

şi paşi trecându-şi amintirea pe nisip

în briza insomniei

vreau  cu lacomie să îţi ţes frumosul chip.

Să mă respiri în lungă noaptea noastră

Să ne asortam cu vara

caldă

tumultuoasă

liberă

albastră!

Departe.

E uneori puţin de tine-n toate

Puţin de-aş vrea să fi aici

Puţin de te-aş iubi

dar nu se poate.

E uneori invenţie,

minciuna,

nebunie.

Puţin de nu mă ştii

Puţin de niciodată n-o să fie.

E alarmant,suspect,stupid

Să-mi amintesc că mă gândesc neîncetat la tine

De parcă unde te-ai afla

tu te gândeşti la mine.

Zâmbim______

Tu,schimbător şi trist,acolo

Iar eu aici îmbrăţişând aroma solo.

Arunci priviri în jur când te întorci târziu acasă

Şi speri să ne-ntâlnim pe drum

dar fumul nu ne lasă

Tu pui lumina-n noaptea mea mereu

şi ritmuri în cafea

Tu nu dormi niciodată.

Iubesc________

Şi-ţi spun din nou că e puţin de tine-n toate

Puţin sau mult,imens,dar tu rămâi departe

Albastru.

Nu te opri acum

când mâna caldă

seduce infinit,

precis,

suprem.

Al meu adânc

A mea celulă

Al meu suspin muşcat cu sete de blestem

Nu te opri acum

în clipa întregirii

Nu te opri vorbindu-mi despre ce e drept şi ce s-ar cuveni

Nu vreau decât al tău întotdeauna

Iubesc doar sunetul chitării ce-n dorinţă prinde a se rumeni

Poate sunt versurile mele azi prea oarbe

Sau nu mai sunt deloc

Când nu le cântă venele ce-ţi clocotesc sub carne

Şi curge vinul roşu peste aşternuturile albe

Şi ardem greu dar sigur şi ne-ndrăgostim sub foc.

Nu-mi trebuie nimic dacă te am pe tine

Degeaba se deschid petale coapte

şi îmi zboară fluturi ameţiţi în soba din profund.

Doar tu-nfloreşti şi râzi în mine

Numai a ta privire vreau aici s-ascund

Zdrobeşte fără teamă notele din urmă

Zdrobeşte muzica din noi

Zdrobeşte timpul viu

Aşa cum ţi-aş zdrobi şi eu pe veci suflarea

într-un sărut prelung

Atroce

Sângeriu.

Şi-apoi m-aş înveli cu trupul tău iscoditor

şi ţi-aş sorbi culorea

Albastru,tu,copilul meu de melodie roditor.