Rugina...mi-e trupul un fier invechit si praful pluteste incarcat,greu,si ma gatuie apasator furandu-mi suflarea si odata cu ea iluzia trufiei cade de pe soclu...gandul e in bezna si se tanguieste cu bocetul ce-l duce cu lene pe ultimul drum.O luna sangerie ranjeste din spatele draperiei groase,roasa de molia invidiei,bombanindu-si incantatiile de vrajitoare,iar noaptea cu colti ascutiti si otravitori se infige cu desfranare in artera ce uita sa mai pulseze sangele ce-si asteapta decesul.Cu furie lacoma securea calaului sfasie ce-a mai ramas din mine si ma intreb cu rece infrigurare dac-am murit.
Tacere si sange metalic,ranjet demonic si foc!
Si vad umbra neagra a sufletului stins pe tavan deasupra capului meu ce nu mai e decat o insiruire de amintiri spasite,o vad chiar daca pleoapele imi ineaca ochii,o vad cum ranjeste si se holbeaza la mine facandu-se din ce in ce mai mare,mai grozava,mai plina de cruzime,vrand parca sa inghita totul:orice speranta,linistea si timpul si ce-a mai ramas din viata,macinandu-le in rasnita uitarii ce casca intocmai ca un cancer bolnav de venin.
Nu pot sa ma misc si trupul mi-e ruginit in sicriul ce-mi serveste drept pat,o simt cum vine,cum se apropie,cum cade peste mine,grea ca pamantul in care ma intorc,o simt cum ma strange in imbratisarea-i hidoasa,cum ghearele ei sapa spre inima ce-si da ultima suflare si se preface in hoit si cum timpanele imi sunt impunse de-un scartait asurzitor:ascutit si lugubru ce leganat de ecoul gropii in care sunt coborata intreba mereu:"Care-i gustul pacatului tau?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu