În Oraşul Grădină.
Cânta în fiecare dimineaţă la fereastra în floare a cafenelei unde simţeam să mă trezesc;era pe vremea când nalbele erau albastre,înainte să le plouă străin.
Avea ritmuri hipnotice şi pene împletite color în vara iubirii;îmi plăcea să o văd,unduindu-se pe creanga chitării,lejer,fără pretenţii şi fără obiceiuri bune,sălbatică în coaja coaptă,întinsă ca cerul şi tânără etern,cu pacea în cioc şi anii strânşi în gheară.
Zâmbea la soare!nu-i trebuiau reguli,îi trebuia natura,doar pe ea şi-o dorea.
Rebelă şi nudă,cu trupul pictat,contagios şi cald,îi plăcea să facă dragoste;era pe jumătate fluture născut din plăceri.
Politica ei era zborul!
N-am mai văzut-o de atunci,m-a părăsit zâmbind...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu