Albastru.

Nu te opri acum

când mâna caldă

seduce infinit,

precis,

suprem.

Al meu adânc

A mea celulă

Al meu suspin muşcat cu sete de blestem

Nu te opri acum

în clipa întregirii

Nu te opri vorbindu-mi despre ce e drept şi ce s-ar cuveni

Nu vreau decât al tău întotdeauna

Iubesc doar sunetul chitării ce-n dorinţă prinde a se rumeni

Poate sunt versurile mele azi prea oarbe

Sau nu mai sunt deloc

Când nu le cântă venele ce-ţi clocotesc sub carne

Şi curge vinul roşu peste aşternuturile albe

Şi ardem greu dar sigur şi ne-ndrăgostim sub foc.

Nu-mi trebuie nimic dacă te am pe tine

Degeaba se deschid petale coapte

şi îmi zboară fluturi ameţiţi în soba din profund.

Doar tu-nfloreşti şi râzi în mine

Numai a ta privire vreau aici s-ascund

Zdrobeşte fără teamă notele din urmă

Zdrobeşte muzica din noi

Zdrobeşte timpul viu

Aşa cum ţi-aş zdrobi şi eu pe veci suflarea

într-un sărut prelung

Atroce

Sângeriu.

Şi-apoi m-aş înveli cu trupul tău iscoditor

şi ţi-aş sorbi culorea

Albastru,tu,copilul meu de melodie roditor.