Urmele nopţilor mele lungi

Şi rămâneam aşa

Aflându-mă prin tine

Prin ochii migdalaţi

Prin mâinile ce prevesteau suspine

Mustea imboldul năucit

Când ne zâmbeam contagios

Cu gura împlinită-ntr-un ciorchine.

Furtiv___m-apropiam

cu dor

cu drag

muşcând din plin esenţa

Mă gâdila sărat marea din noi

şi nu-şi uita cadenţa

îmi înşirai valuri ducând

din calm în vânt suflarea

şi înfloreau boboci curgând

şi iar minţeam culoarea.

Ce adevăr?

Ce întrebări?

Şi  ce răspunsuri?

Fără-amânări şi ezitări

Un pumn de treze pulsuri

Cârcei în tălpi

şi paşi trecându-şi amintirea pe nisip

în briza insomniei

vreau  cu lacomie să îţi ţes frumosul chip.

Să mă respiri în lungă noaptea noastră

Să ne asortam cu vara

caldă

tumultuoasă

liberă

albastră!