Casa cu multe uşi

Ne pierdem printre măşti,formalităţi şi umbre a ce am fost şi nu mai putem fi,printre regrete,invidii şi scenarii ce nu îndrăznim să aruncăm în joc. Ne pierdem de dor,de tristeţe,din ambiţii prea mari ori pasiuni prea meschine. Ne pierdem pentru că ne-am uitat punctul de plecare şi destinaţia nu contează prea mult când nu mai ştim să visăm. Ne pierdem pentru că în goana călătoriei prin noi nu suntem capabili să admirăm panorama sufletească prea lacomi după material.Ne pierdem mereu puţin câte puţin până nu mai rămâne din noi nimic,nimic înalt şi-atunci cădem până în cel mai adânc dedesupt.

E mai uşor să arunci pe umerii altora neplăcerile lui azi,una după alta,îngropându-i în reproşuri grele decât să ridici din cărămizile micilor bucurii adăpost de vreme rea.Nu-ţi trebuie niciun efort ca să dai vina ta altuia,nici ca să spargi paharul nemulţumit de jumătatea lui goală.E mai uşor să faci asta decât să-l umpli cu lacrimi ce cad din emoţii,cu sudoarea strădaniei,ori cu vise,de la mici la mari,până începe să dea pe dinafară de închipuire.

Atunci când visele s-au copt,atunci e vremea să le dai viaţă ,să le pui aripi şi să le arunci în vânt; ele ştiu drumul pe care tu îl ignori şi vei putea să zbori cu ele.

Eu am paharul meu şi torn în fiecare zi în el un vis nou şi am şi adăpost de vreme urâtă,am casa cu multe uşi.I-am dărâmat demult pereţii,căci mă strângeau şi în ciunteau libertatea până simţeam că mă sufoc; unde erau s-au aşezat acum stelele şi ziua soarele râde şi vântul recită când mă vede.

E miros de curat şi viaţă aici şi uşi oriunde priveşti,închise,deschise ori doar crăpate cât să te facă curios; pe unele scrie despre fericire,pe altele despre supărări,pe unele despre cum să te complaci.O poţi alege pe oricare,poţi să mori,să trăieşti,ori doar să respiri,hotărârea e numai a ta.

Poţi să fii fericit,să iubeşti şi să fii iubit,trebuie doar să apeşi pe clanţă,pe clanţa speranţei,răbdării,pe clanţa imaginaţiei ce te duce oriunde doreşti.

Ca să fi fericit nu trebuie să îi ignori pe cei din jur,nici să îţi pui măşti,trebuie doar să înveţi să trăieşti cu ce cred ei despre tine şi să zâmbeşti larg privind senin la cât de mult şi de adesea se înşeală,iar în zilele în care te-ai săturat de tot în loc să-ţi bagi picioarele mai bine scoate-le pe geam şi râzi cu toată inima.