Să nu-mi deschizi!

Să nu-mi deschizi când am să-ţi bat la uşă

n-am să mai plec şi s-ar putea să-ţi pară rău,

să-ţi pară bine,

să zâmbeşti

ori să m-acuzi că am venit ca să trăiesc în locul tău.

Te rog să nu m-aştepţi în prag cu braţele deschise

Am să mă-nvălui în cuprinsul lor încins

şi ai să mă priveşti din nou surprins

Cu ochi prelungi

capricioşi

întunecaţi

O să ne aruncăm în luptă ca doi încercaţi soldaţi.

şi am să-ţi ţin şi cald şi rece

şi nu vom şti că timpul trece.

Sărutul meu din gloanţe oarbe

Alintul tău cu arme albe

cu aburii cafelei ce-nfloreşte nalbe

se întâlnesc din nou şi iaraşi dau în foc.

Te rog să nu-mi deschizi deloc.

Prefă-te că nu eşti acasă

Că nu m-auzi

Că nu mă vrei

Nu-mi face lângă tine loc.

N-am să mai plec şi s-ar putea să ne iubim o viaţă.